Dimineata a trebuit sa plec sa dau examen ,m-am imbracat .. si Alexia s-a trezit m-a vazut ca ma imbrac , si mi-a spus cu buza lasata ... "mami unde mergem ?nu vreau sa merg la doctor mami",m-am inmuiat toata ... visase......
I-am explicat ca nu mergem la doctor .. decat peste 2 saptamani cand vom scoate gipsul ,la care ea :"mami mergem inapo acasa ?"(ea cu gandul ca ramanem internate probabil... ),i-am spus mergem acasa si in toamna vom merge sa mai "umble" dl doctor la oase un pic ,si sa faca piciorusele bine.. pusese un botic .. si imi spune (ca si atunci cand am fost ultima data ,de a bagat-o in sala de operatie )"mami viu inapoi mami"...
A inceput sa stie tot si sa tina minte cam tot ,ca i-a pus domnul doctor masca .. si ca ea nu vrea masca.. Viseaza ... numai doctori :( ...
miercuri, 30 iunie 2010
miercuri, 23 iunie 2010
Nu am scapat de CALVAR ... urmeaza inca 2 operatii in septembrie...:((
Astazi am fost la control.... a facut radiografie Alexia... si ne-a spus medicul ca este foarte bine in gips dar nu poata sa o tina tot timpul in gips ,trebuie facute operatiile de derotare... asta insemnand pe 14 iulie dam gipsul jos ,incepem recuperare pana in septembrie si atunci va urma o operatie la un picior , 6 saptamani in gips, apoi operatia urmatoare la celalt piciorus si iar in gips inca 6 saptamani.....
Alexia ma tot intreaba dar de ce mami iar gips nu mai vreau mami...
Alexia ma tot intreaba dar de ce mami iar gips nu mai vreau mami...
vineri, 18 iunie 2010
Poze cu noul ghips
Am reusit in sfarsit sa postez cateva poze cu ghipsul "nou".Alexia si-a mai revenit ,nu mai sta incordata cand o iau in brate sta si pe burta .. nu mai plange .Ziua e ok .. noaptea mai plange si de control sa vada daca sunt langa ea.. mai ales prima seara dupa ce am venit din spital a fost rau .. ca plangea dupa mine din 10 in 10 minute" mami .. stai cu mine..,mami unde esti?"
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
joi, 17 iunie 2010
Poveste pentru Alexia Maria "CEA MAI CURAJOASA FETITA DE PE PAMANT !!"
Marina Rasnoveanu a compus o poveste minunata pentru Alexia.
Cum ii spuneam si Marinei ca eu nu pot sa plang ... m-am abtinut foarte tare ,citind povestea ... Alexia daca ma vede plangand ma ia cu manutele ei mici si ma strange cu toata puterea ei si ma intreaba :"ce ai mami?de ce esti supalata ?"si nu vreau sa ii fac rau .. evit sa plang in fata ei....
Milioane de multumiri Marina,inca o data !
Draga Alexia Maria,
Probabil ca Mami iti va citi povestea asta pe care ti-am promis-o si vei afla in sfarsit secretul gipsului pe care trebuie sa il porti cand si cand. Sper sa nu te plictisesti pana la sfarsit pentru ca vei afla multe secrete, iar unul dintre ele ar putea fi ca tocmai tu esti CEA MAI CURAJOASA FETITA DE PE PAMANT!
Inainte de a veni pe lume, copiii sunt de fapt ingerasi. Sfintii si ingerii din Rai strang toti ingerasii din casutele mici si pufoase si pornesc intr-o calatorie pe Pamant. Asa isi aleg copiii parintii care ii vor iubi, orasele in care se vor juca, papusa sau jucaria preferata.
Timp de doua saptamani neintrerupt ingerii si ingerasii strabat toate tarile lumii si scriu pe o agenda cu fundita roz tot ceea ce i-a impresionat si ceea ce ar vrea sa traiasca in viata lor aici.
Intr-o seara frumoasa de primavara, un astfel de trenulet se pregatea sa se intoarca de pe Pamant in Ceruri. Ingerasii radeau zgomotos, discutand despre ce parinti sa isi aleaga sau ce jocuri ii impresionasera mai tare. La un moment dat, neatenti la o barza mare si albastra, ingerul-sofer puse o frana prea brusca si doi dintre pasagerii lui alunecara, aterizand pe un varf inalt de munte.
Ei bine, voi copii, poate nu stiti, dar trenuletele astea facute din nori nu sunt ca cele d
e pe Pamant, care merg cu benzina, asa ca nu se pot intoarce cand vor ele si mai ales nu isi pot schimba drumul oricand. Asa ca ingerasii se reintoarsera in Rai, urmand ca un alt zbor sa fie programat pentru a-i recupera pe cei doi ghinionisti.
Ioan, un inger ce implinise cu succes multe misiuni pe pamant isi privi mai atent ingerasul. Era o fetita micuta, blonduta, cu ochi caprui. Il privea speriata, rugandu-l din priviri sa o lase sa se adaposteasca sub aripa lui cea calda.
Asa si facu. Isi deschise aripile pentru ea si o feri de vantul rece al noptii. Ingerasa lui, insa era neinstamparata si mai ales jucausa, asa ca in curand isi dori sa se joace. Ingerul Ioan nu era un inger prea obisnuit cu copiii. Prefera sa ii admire si sa ii protejeze de la distanta, sarutandu-i doar noaptea in somn, cand dupa binecuvantarea lui, fiecare ingeras incepea sa zambeasca si sa aiba cele mai frumoase vise.
Pe de-o parte spera ca trenuletul sa soseasca mai repede pentru ca nu prea stia cum sa se poarte cu un ingeras mai ales unul neastamparat si jucaus.
De-odata, ingerasa lui o zbughi de sub aripa sa si se uita mai atent la el.
- Tu esti Ingerul Ioan, nu?
- Da, raspunse ingerul nostru nedumerit.
- Vezi, eu stiu cum te cheama, dar pe mine nu m-a intrebat nimeni cum mi-ar placea sa ma cheme.
- Asta pentru ca inca nu am ales noi un nume pentru tine.
- Hmm, dar de ce trebuie sa alegeti voi pentru mine? se bosumfla ingerasa.
- Pentru ca asa sunt regulile.
- Eu vreau sa le schimb.
Ingerul Joan o privi nedumerit. Avea sa fie o noapte lunga si fetita asta nu voia sa doarma deloc. Decise sa nu o mai contrazica.
- Bine, atunci, in noaptea asta, pentru tine, o sa schimbam regulile.
- Suuuper, sa incepem!
Ingerul o privea nedumerit. Fetita se gadila cu degetelul mic pe barbie si razand spuse:
- Vreau sa ma numesc Alexia Maria.
- Ok, atunci voi tine minte si odata ce iti vei alege parintii te vom numi Alexia Maria.
Joan se intoarse intr-o parte prefacandu-se ca doarme. Il inghionti insa degetelul mic al fetitei:
- Nicio problema..stiu deja care imi sunt parintii si in ce tara vreau sa traiesc.
Avea de-a face cu un copil precoce.
- Super, atunci sa nu uiti sa iti notezi pe o steluta de indata ce ajungem in Ceruri.
Cateva minute de liniste. Ingerul Joan spera ca ingerasa Alexia Maria isi terminase intrebarile. Nu era chiar asa. Fetita se apleca peste el si il intreba poznas:
- Dormi?
Ingerul deschise un ochi.
- Acum nu.
- Tu chiar esti ingerul Joan?
- Da, ti-am mai zis o data, de ce nu ma crezi?
- Pentru ca toti ingerasii colegi de camera cu mine vorbesc despre tine.
- Cum asa?
- Spun ca tu esti cel care ne imparte povestile si fiecare vrea sa iti faca toate poftele doar pentru a- darui lui cea mai interesanta si frumoasa poveste. Stii ca noua ne plac cel mai mult povestile. De fapt…iti spun un secret..Lor le plac mai mult jocurile, insa eu am o biblioteca plina de carti.
- Foarte bine, draga mea, asta chiar ma bucura.
- Stii..ma gandeam eu asa…
Fetita il privi dand din gene.
- Da, spune Alexia Maria.
- Daca noi doi am cazut din trenuletul ala, nu ai putea sa imi faci si mie acum o poveste frumoasa de tot pe care sa o traiesc acolo jos pe Pamant alaturi de parintii aia draguti pe care mi i-am ales? Si in felul asta iti spun dinainte daca imi place sau nu. Sa nu care cumva sa am obligi sa traiesc cine stie ce!
Ingerul Ioan se dezveli. Asta voia de fapt. Povestea. Nu avea sa o scoata la cap cu fetita asta…era prea desteapta si draguta in acelasi timp.
- Bine, Alexia Maria, dar ceea ce nu stii tu este ca fiecare poveste a unui copil se scrie si se aproba in functie de cerintele lui.
- Suuuuper.
- Stai..ca nu e asa de simplu. Mai intai trebuie sa imi raspunzi la niste intrebari.
Ingerul Joan scoase o foaie galbena, aurita cu stelute si roua de septembrie. Alexia Maria o privi fascinata.
- Ia spune-mi tu mie ce te-a impresionat in calatoria asta a noastra?
- M-a impresionat? Cred ca nu am invatat cuvantul asta la scoala de ingerasi.
- Da, scuza-ma. Adica ce ai tinut tu minte din calatoria noastra.
- Aaa..da..asta e simplu. Mi-a placut hotelul ala de copii.
- Hotelul ala de copii?
- Da, locul ala cu multi, multi copii care isi pierdusera parintii.
- A…orfelinatul.
- Da, da, de fapt..mi s-au parut cam tristi pentru niste copii.
- Aha..altceva.
- Hm… pai…mi-a mai placut cand am vizitat parcul ala din Romania si doi baietei s-au luat la bataie.
Joan o privi mirat.
- Si ce ti-a placut la asta?
- Pai m-a impresionat faptul ca la un moment dat amandoi au inceput sa planga si au cerut ajutorul mamicilor lor. Erau cam mari pentru asa ceva, nu?
- Si tu cum ai fi vrut sa faca?
- Pai sa nu plece asa, ci sa stea si sa vorbeasca fara sa le fie frica dupa prima intepatura de albina.
- Hmm..de la asta se certasera?
- Da..exact.. Erau atat de frumos imbracati, aveau atatea jucarii si ei plangeau ca doua fetite.
- De fapt, Alexia, sa stii ca nici fetitele nu ar trebui sa planga, raspunse ingerul.
- Stiu, Joan, numai ca ele uneori se emotioneaza mai repede, desi nu ar trebui. Eu, insa nu as fi asa. Le-as arata ca Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Ingerasa se ridica si striga cat de tare putu:
- Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
De undeva din departare, ecoul ii dadu dreptate. Fetita se speri, nestiind ce e si, cuibarindu-se langa inger spuse:
- E cineva acolo si chiar imi zice ca sunt cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Alexia Maria il privea cu ochi mari si blanzi. Ingerul o mangaie si rase.
- Ce ai zice tu daca ai primi povestea curajului?
- Hm.. suna bine.
- Atentie, insa, nu multi copii iau povestea asta pentru ca de fapt e cea mai grea misiune pe care o poti avea.
- Da? Nu conteaza! Sa stii ca eu sunt cea mai isteata din clasa mea de ingerasi.
- Da, nu ma indoiesc!
- Si ce trebuie sa fac pentru a lua povestea curajului?
- Misiunea ta va fi sa inveti toti oamenii ce este intr-adevar curajul. Stii, o sa iti spun un secret. Oamenii aia de jos, de pe Pamant au invatat sa se vaite si sa se lamenteze de atat de multe ori, incat nimeni nu ii mai crede. Dar tu le vei arata in fiecare zi ce este curajul, Alexia Maria.
- Da, da, asta vreau sa fac…dar imi poti explica mai bine ce este curajul? Stii..doamna profesoara nu ne-a predat inca nici cuvantul asta, desi cred ca stiu cam ce inseamna, dar..
- Curajul este atunci cand reusesti sa fii un model pentru ceilalti. Cand tu te uiti in ochii lor si le dai curaj, indiferent de varsta, inaltime sau greutate. Esti curajos atunci cand razi si reusesti sa alungi lacrimile si cand imbratisezi trupurile si chipurile celor tristi prin bunatatea si fericirea ta. A fi curajos inseamna a primi veselia in viata ta neconditionat, indiferent ce ti se intampla.
- Wow, asta vreau eu sa fac.
- Sunt convins de asta, doar esti cel mai istet ingeras din Rai.
Alexia Maria zambi.
- Eh…nu am spus asta..poate doar din clasa si camera meaJ Ei bine, si acum ce trebuie sa fac?
- Stai, ca nu am terminat! Iti voi da o unealta foarte importanta. Vezi tu, oamenii trebuie convinsi prin metode dure, pe care noi nu le intelegem, dar ei asa sunt, asa ca iti voi da o parte din aripa mea.
- Wow, Joan, multumesc mult, mult de tot!
Fetita se arunca in bratele ingerului sau si il pupa.
- Stai, ca tot nu am terminat. Acolo pe pamant, ceilalti nu o vor vedea asa cum o vedem noi azi, ci o vor vedea ca pe o bucata tare si alba. Ei ii spun gips.
- Gips..sa nu uit..gips.
- Da…. Ea va fi unealta ta de a le arata curajul tau si de a-i invata ca ei nu au de ce sa se planga niciodata, ba mai mult, ca ar trebui sa infrunte si ei viata cu acelasi curaj ca al tau.
- Super, super, te rog sa imi dai povestea asta..imi place mult de tot..e pentru mine, asta imi doresc eu sa fac. Te iubesc, te iubesc. Wow, ce bine ca am cazut din trenulet!
Si, pe cand fetita se invartea, facand tumbe si jucandu-se cu clopoteii ce cadeau rand pe rand din cer, ingerul Ioan isi aminti si de partea intunecata a povestii lui.
- Alexia Maria…ar mai fi totusi ceva.
- Da, ingerule, spune!
- Orice poveste trebuie sa aiba o parte mai intunecata. Asa ca… uneori…partea mea de aripa te va si incomoda. Te va durea, te va tintui la pat, te va impiedica sa te joci. Dar iti va da mai multa putere sa visezi, sa construiesti si tu povesti, sa faci magie si lucruri magice in jur. Trebuie doar sa nu uiti sa iti raspandesti curajul.
- Da, Ingere Ioan, nu iti face griji, o sa rezist. Doar sa nu uiti sa imi dai cadoul asta: gipsul adica o parte din aripa ta.
Spunand acestea, Alexia Maria se intoarse pentru ca in spate se auzise deja trenuletul ce venea sa ii salveze. Ii facu semn, pornira si in mai putin de 10 minute fura inapoi in Ceruri.
Ingerul Ioan si ingerasa Alexia Maria se despartira pentru un timp. In Castelul Alb, Sfintii si Ingerii pregateau povestea fiecarui copil. Daca ceilalti prichindei se intrebau oare ce aveau sa traiasca pe Pamant, Alexia Maria nu facea altceva decat sa se invarteasca in jurul Castelului, rugandu-se in gand ca ingerul ei frumos si bun, Ioan, sa isi pastreze promisiunea.
Veni si ziua in care era programata la festivitatea de primire a povestilor si de trimitere pe Pamant.
In sala se auzi rumor cand in fata pasi marele inger Ioan pentru a-I darui Alexiei Maria numele si povestea.
Cei doi se privira complice.
- Te vei numi Alexia Maria. Vei locui in Romania si vei avea doi parinti minunati pe care chiar tu ti i-ai ales. In plus, ochii tai vor darui intelepctiune si curaj oamenilor si viata ta va fi un model pentru cei prea slabi pentru a lupta.
Alexia facu un pas. Lipsea un gest. Nu voia sa plece asa. Se arunca in bratele ingerului el si il pupa candid pe obraz. Acesta o privi bland si ii sopti incet la ureche:
- Tu ai inventat povestea curajului, Alexia Maria, pentru ca de fapt, tu esti cea mai curajoasa fetita din Ceruri si de pe Pamant!
Pentru toti cei care vreti sa o ajutati sau sa o cunoasteti pe ingerasa Alexia Maria, cea mai curajoasa fetita de pe Pamant, acesta este blogul ei.
Sursa poza:www.crestinortodox.ro
Cum ii spuneam si Marinei ca eu nu pot sa plang ... m-am abtinut foarte tare ,citind povestea ... Alexia daca ma vede plangand ma ia cu manutele ei mici si ma strange cu toata puterea ei si ma intreaba :"ce ai mami?de ce esti supalata ?"si nu vreau sa ii fac rau .. evit sa plang in fata ei....
Milioane de multumiri Marina,inca o data !
Draga Alexia Maria,
Probabil ca Mami iti va citi povestea asta pe care ti-am promis-o si vei afla in sfarsit secretul gipsului pe care trebuie sa il porti cand si cand. Sper sa nu te plictisesti pana la sfarsit pentru ca vei afla multe secrete, iar unul dintre ele ar putea fi ca tocmai tu esti CEA MAI CURAJOASA FETITA DE PE PAMANT!
Inainte de a veni pe lume, copiii sunt de fapt ingerasi. Sfintii si ingerii din Rai strang toti ingerasii din casutele mici si pufoase si pornesc intr-o calatorie pe Pamant. Asa isi aleg copiii parintii care ii vor iubi, orasele in care se vor juca, papusa sau jucaria preferata.
Timp de doua saptamani neintrerupt ingerii si ingerasii strabat toate tarile lumii si scriu pe o agenda cu fundita roz tot ceea ce i-a impresionat si ceea ce ar vrea sa traiasca in viata lor aici.
Intr-o seara frumoasa de primavara, un astfel de trenulet se pregatea sa se intoarca de pe Pamant in Ceruri. Ingerasii radeau zgomotos, discutand despre ce parinti sa isi aleaga sau ce jocuri ii impresionasera mai tare. La un moment dat, neatenti la o barza mare si albastra, ingerul-sofer puse o frana prea brusca si doi dintre pasagerii lui alunecara, aterizand pe un varf inalt de munte.
Ei bine, voi copii, poate nu stiti, dar trenuletele astea facute din nori nu sunt ca cele d
e pe Pamant, care merg cu benzina, asa ca nu se pot intoarce cand vor ele si mai ales nu isi pot schimba drumul oricand. Asa ca ingerasii se reintoarsera in Rai, urmand ca un alt zbor sa fie programat pentru a-i recupera pe cei doi ghinionisti.Ioan, un inger ce implinise cu succes multe misiuni pe pamant isi privi mai atent ingerasul. Era o fetita micuta, blonduta, cu ochi caprui. Il privea speriata, rugandu-l din priviri sa o lase sa se adaposteasca sub aripa lui cea calda.
Asa si facu. Isi deschise aripile pentru ea si o feri de vantul rece al noptii. Ingerasa lui, insa era neinstamparata si mai ales jucausa, asa ca in curand isi dori sa se joace. Ingerul Ioan nu era un inger prea obisnuit cu copiii. Prefera sa ii admire si sa ii protejeze de la distanta, sarutandu-i doar noaptea in somn, cand dupa binecuvantarea lui, fiecare ingeras incepea sa zambeasca si sa aiba cele mai frumoase vise.
Pe de-o parte spera ca trenuletul sa soseasca mai repede pentru ca nu prea stia cum sa se poarte cu un ingeras mai ales unul neastamparat si jucaus.
De-odata, ingerasa lui o zbughi de sub aripa sa si se uita mai atent la el.
- Tu esti Ingerul Ioan, nu?
- Da, raspunse ingerul nostru nedumerit.
- Vezi, eu stiu cum te cheama, dar pe mine nu m-a intrebat nimeni cum mi-ar placea sa ma cheme.
- Asta pentru ca inca nu am ales noi un nume pentru tine.
- Hmm, dar de ce trebuie sa alegeti voi pentru mine? se bosumfla ingerasa.
- Pentru ca asa sunt regulile.
- Eu vreau sa le schimb.
Ingerul Joan o privi nedumerit. Avea sa fie o noapte lunga si fetita asta nu voia sa doarma deloc. Decise sa nu o mai contrazica.
- Bine, atunci, in noaptea asta, pentru tine, o sa schimbam regulile.
- Suuuper, sa incepem!
Ingerul o privea nedumerit. Fetita se gadila cu degetelul mic pe barbie si razand spuse:
- Vreau sa ma numesc Alexia Maria.
- Ok, atunci voi tine minte si odata ce iti vei alege parintii te vom numi Alexia Maria.
Joan se intoarse intr-o parte prefacandu-se ca doarme. Il inghionti insa degetelul mic al fetitei:
- Nicio problema..stiu deja care imi sunt parintii si in ce tara vreau sa traiesc.
Avea de-a face cu un copil precoce.
- Super, atunci sa nu uiti sa iti notezi pe o steluta de indata ce ajungem in Ceruri.
Cateva minute de liniste. Ingerul Joan spera ca ingerasa Alexia Maria isi terminase intrebarile. Nu era chiar asa. Fetita se apleca peste el si il intreba poznas:
- Dormi?
Ingerul deschise un ochi.
- Acum nu.
- Tu chiar esti ingerul Joan?
- Da, ti-am mai zis o data, de ce nu ma crezi?
- Pentru ca toti ingerasii colegi de camera cu mine vorbesc despre tine.
- Cum asa?
- Spun ca tu esti cel care ne imparte povestile si fiecare vrea sa iti faca toate poftele doar pentru a- darui lui cea mai interesanta si frumoasa poveste. Stii ca noua ne plac cel mai mult povestile. De fapt…iti spun un secret..Lor le plac mai mult jocurile, insa eu am o biblioteca plina de carti.
- Foarte bine, draga mea, asta chiar ma bucura.
- Stii..ma gandeam eu asa…
Fetita il privi dand din gene.
- Da, spune Alexia Maria.
- Daca noi doi am cazut din trenuletul ala, nu ai putea sa imi faci si mie acum o poveste frumoasa de tot pe care sa o traiesc acolo jos pe Pamant alaturi de parintii aia draguti pe care mi i-am ales? Si in felul asta iti spun dinainte daca imi place sau nu. Sa nu care cumva sa am obligi sa traiesc cine stie ce!
Ingerul Ioan se dezveli. Asta voia de fapt. Povestea. Nu avea sa o scoata la cap cu fetita asta…era prea desteapta si draguta in acelasi timp.
- Bine, Alexia Maria, dar ceea ce nu stii tu este ca fiecare poveste a unui copil se scrie si se aproba in functie de cerintele lui.
- Suuuuper.
- Stai..ca nu e asa de simplu. Mai intai trebuie sa imi raspunzi la niste intrebari.
Ingerul Joan scoase o foaie galbena, aurita cu stelute si roua de septembrie. Alexia Maria o privi fascinata.
- Ia spune-mi tu mie ce te-a impresionat in calatoria asta a noastra?
- M-a impresionat? Cred ca nu am invatat cuvantul asta la scoala de ingerasi.
- Da, scuza-ma. Adica ce ai tinut tu minte din calatoria noastra.
- Aaa..da..asta e simplu. Mi-a placut hotelul ala de copii.
- Hotelul ala de copii?
- Da, locul ala cu multi, multi copii care isi pierdusera parintii.
- A…orfelinatul.
- Da, da, de fapt..mi s-au parut cam tristi pentru niste copii.
- Aha..altceva.
- Hm… pai…mi-a mai placut cand am vizitat parcul ala din Romania si doi baietei s-au luat la bataie.
Joan o privi mirat.
- Si ce ti-a placut la asta?
- Pai m-a impresionat faptul ca la un moment dat amandoi au inceput sa planga si au cerut ajutorul mamicilor lor. Erau cam mari pentru asa ceva, nu?
- Si tu cum ai fi vrut sa faca?
- Pai sa nu plece asa, ci sa stea si sa vorbeasca fara sa le fie frica dupa prima intepatura de albina.
- Hmm..de la asta se certasera?
- Da..exact.. Erau atat de frumos imbracati, aveau atatea jucarii si ei plangeau ca doua fetite.
- De fapt, Alexia, sa stii ca nici fetitele nu ar trebui sa planga, raspunse ingerul.
- Stiu, Joan, numai ca ele uneori se emotioneaza mai repede, desi nu ar trebui. Eu, insa nu as fi asa. Le-as arata ca Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Ingerasa se ridica si striga cat de tare putu:
- Alexia Maria este cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
De undeva din departare, ecoul ii dadu dreptate. Fetita se speri, nestiind ce e si, cuibarindu-se langa inger spuse:
- E cineva acolo si chiar imi zice ca sunt cea mai curajoasa fetita de pe Pamant.
Alexia Maria il privea cu ochi mari si blanzi. Ingerul o mangaie si rase.
- Ce ai zice tu daca ai primi povestea curajului?
- Hm.. suna bine.
- Atentie, insa, nu multi copii iau povestea asta pentru ca de fapt e cea mai grea misiune pe care o poti avea.
- Da? Nu conteaza! Sa stii ca eu sunt cea mai isteata din clasa mea de ingerasi.
- Da, nu ma indoiesc!
- Si ce trebuie sa fac pentru a lua povestea curajului?- Misiunea ta va fi sa inveti toti oamenii ce este intr-adevar curajul. Stii, o sa iti spun un secret. Oamenii aia de jos, de pe Pamant au invatat sa se vaite si sa se lamenteze de atat de multe ori, incat nimeni nu ii mai crede. Dar tu le vei arata in fiecare zi ce este curajul, Alexia Maria.
- Da, da, asta vreau sa fac…dar imi poti explica mai bine ce este curajul? Stii..doamna profesoara nu ne-a predat inca nici cuvantul asta, desi cred ca stiu cam ce inseamna, dar..
- Curajul este atunci cand reusesti sa fii un model pentru ceilalti. Cand tu te uiti in ochii lor si le dai curaj, indiferent de varsta, inaltime sau greutate. Esti curajos atunci cand razi si reusesti sa alungi lacrimile si cand imbratisezi trupurile si chipurile celor tristi prin bunatatea si fericirea ta. A fi curajos inseamna a primi veselia in viata ta neconditionat, indiferent ce ti se intampla.
- Wow, asta vreau eu sa fac.
- Sunt convins de asta, doar esti cel mai istet ingeras din Rai.
Alexia Maria zambi.
- Eh…nu am spus asta..poate doar din clasa si camera meaJ Ei bine, si acum ce trebuie sa fac?
- Stai, ca nu am terminat! Iti voi da o unealta foarte importanta. Vezi tu, oamenii trebuie convinsi prin metode dure, pe care noi nu le intelegem, dar ei asa sunt, asa ca iti voi da o parte din aripa mea.
- Wow, Joan, multumesc mult, mult de tot!
Fetita se arunca in bratele ingerului sau si il pupa.
- Stai, ca tot nu am terminat. Acolo pe pamant, ceilalti nu o vor vedea asa cum o vedem noi azi, ci o vor vedea ca pe o bucata tare si alba. Ei ii spun gips.
- Gips..sa nu uit..gips.
- Da…. Ea va fi unealta ta de a le arata curajul tau si de a-i invata ca ei nu au de ce sa se planga niciodata, ba mai mult, ca ar trebui sa infrunte si ei viata cu acelasi curaj ca al tau.
- Super, super, te rog sa imi dai povestea asta..imi place mult de tot..e pentru mine, asta imi doresc eu sa fac. Te iubesc, te iubesc. Wow, ce bine ca am cazut din trenulet!
Si, pe cand fetita se invartea, facand tumbe si jucandu-se cu clopoteii ce cadeau rand pe rand din cer, ingerul Ioan isi aminti si de partea intunecata a povestii lui.
- Alexia Maria…ar mai fi totusi ceva.
- Da, ingerule, spune!
- Orice poveste trebuie sa aiba o parte mai intunecata. Asa ca… uneori…partea mea de aripa te va si incomoda. Te va durea, te va tintui la pat, te va impiedica sa te joci. Dar iti va da mai multa putere sa visezi, sa construiesti si tu povesti, sa faci magie si lucruri magice in jur. Trebuie doar sa nu uiti sa iti raspandesti curajul.
- Da, Ingere Ioan, nu iti face griji, o sa rezist. Doar sa nu uiti sa imi dai cadoul asta: gipsul adica o parte din aripa ta.
Spunand acestea, Alexia Maria se intoarse pentru ca in spate se auzise deja trenuletul ce venea sa ii salveze. Ii facu semn, pornira si in mai putin de 10 minute fura inapoi in Ceruri.
Ingerul Ioan si ingerasa Alexia Maria se despartira pentru un timp. In Castelul Alb, Sfintii si Ingerii pregateau povestea fiecarui copil. Daca ceilalti prichindei se intrebau oare ce aveau sa traiasca pe Pamant, Alexia Maria nu facea altceva decat sa se invarteasca in jurul Castelului, rugandu-se in gand ca ingerul ei frumos si bun, Ioan, sa isi pastreze promisiunea.
Veni si ziua in care era programata la festivitatea de primire a povestilor si de trimitere pe Pamant.
In sala se auzi rumor cand in fata pasi marele inger Ioan pentru a-I darui Alexiei Maria numele si povestea.
Cei doi se privira complice.
- Te vei numi Alexia Maria. Vei locui in Romania si vei avea doi parinti minunati pe care chiar tu ti i-ai ales. In plus, ochii tai vor darui intelepctiune si curaj oamenilor si viata ta va fi un model pentru cei prea slabi pentru a lupta.
Alexia facu un pas. Lipsea un gest. Nu voia sa plece asa. Se arunca in bratele ingerului el si il pupa candid pe obraz. Acesta o privi bland si ii sopti incet la ureche:
- Tu ai inventat povestea curajului, Alexia Maria, pentru ca de fapt, tu esti cea mai curajoasa fetita din Ceruri si de pe Pamant!
Pentru toti cei care vreti sa o ajutati sau sa o cunoasteti pe ingerasa Alexia Maria, cea mai curajoasa fetita de pe Pamant, acesta este blogul ei.
Sursa poza:www.crestinortodox.ro
miercuri, 16 iunie 2010
Am ajuns acasa.. cu gipsul cel "nou"
Ieri pe la 10 inainte sa intre in sala deja incepuse sa planga ca ii este sete (adevarul ca si pe caldurile astea... sa nu bei om mare de la ora 0.00 .. si sa nu manance nimic..)La un moment dat a vazut un copil ca se indrepta spre sala de operatii cu mama lui si imi spunea "vezi mami ?baietelul ala merge cu mama lui ,mergi si tu cu mine da? "nu stiam cum sa ma abtin sa nu plang nu voiam sa o mint, dar nici nu puteam sa- i spun adevarul ... ca incepea sa planga ca o las singura i-am spus pana la urma ca vad daca ma lasa domnul doctor ,daca nu eu o astept la usa.. intrase in priza .. vreo ora intr-una imi spunea ... "mamiiii vin inapoi mami da? mai statea cateva minute .. iar cu buza lasata .. mami sa stii ca vin inapoi da? (ei ii este foarte teama de terapie intensiva ca nu sunt acolo .. cu ea.. )
Pe la 10.30 a intrat Alexia in sala de operatii (sala de cosmar ii spun eu .. ) .. ca ma gandesc cu groaza la ea ... cand trebuie sa mi-o ia pe Alexia din brate sa o duca acolo ...singura.. :(.Au dus-o in sala deoarece trebuia sa-i faca anestezie ca sa-i poata pune gipsul .. nu a durat foarte mult cam 30 minute ..s-a deschis usa aia si am vazut-o pe brancardul ala era cu capul intors sa se uite dupa mine.. binenteles ca nu a plans deloc.. am eu cea mai curajoasa fetita ?? AM... imi spunea .. "am dormit mami putin.."
Este destul de "ciudata pozitia ghipsului .. dar cel mai urat este cu vremea asta sper sa nu avem probleme... pe dedesubtul ghipsului....
Este un pic maraita mai ales cand am ajuns cand o iau in brate ma strange tare de gat se incordeaza.. ii e foarte frica .. din nou .. am revenit la asta ...
Pe la 10.30 a intrat Alexia in sala de operatii (sala de cosmar ii spun eu .. ) .. ca ma gandesc cu groaza la ea ... cand trebuie sa mi-o ia pe Alexia din brate sa o duca acolo ...singura.. :(.Au dus-o in sala deoarece trebuia sa-i faca anestezie ca sa-i poata pune gipsul .. nu a durat foarte mult cam 30 minute ..s-a deschis usa aia si am vazut-o pe brancardul ala era cu capul intors sa se uite dupa mine.. binenteles ca nu a plans deloc.. am eu cea mai curajoasa fetita ?? AM... imi spunea .. "am dormit mami putin.."
Este destul de "ciudata pozitia ghipsului .. dar cel mai urat este cu vremea asta sper sa nu avem probleme... pe dedesubtul ghipsului....
Este un pic maraita mai ales cand am ajuns cand o iau in brate ma strange tare de gat se incordeaza.. ii e foarte frica .. din nou .. am revenit la asta ...
luni, 14 iunie 2010
Din nou in gips
Azi am mers la control ... si doctorul ne-a spus ca trebuie sa o bage din nou in gips..... ne-am internat si maine ii pune gispul .. deoarece este posibil sa faca subluxatie... va sta inca o luna in gips ..iar in toamna va urma o noua operatie o derotare a soldurilor.
Alexia este foarte trista .. si suparata nu am mai stiut ce sa-i raspund ma tot intreaba ... dar de ce mami punem iar gips... ?
Alexia este foarte trista .. si suparata nu am mai stiut ce sa-i raspund ma tot intreaba ... dar de ce mami punem iar gips... ?
miercuri, 9 iunie 2010
Alexia a crescut....
Sta in fundulet foarte bine.. chiar toata ziua (este satula saraca de stat in pozitia culcat pe spate)
Zilele trecute am facut curat la hainute sa scoatem garderoba de vara ... si surpriza.... Alexia a crescut chiar foarte muult si nu -i mai vine nimic :(
Am inceput sa luam hainute .. noi ... ca nu se mai poate.. :) Va aratam cateva pozute .. cu Ale dupa gips .
Inca o data multumiri tuturor care ne sustin si ne sprijina atat financiar cat si moral.
A inceput sa fie mai binisor nu mai plange asa rau cand o iau in brate sau cand schimbam pampersul..
Luni pe 14.06 mergem la control sa vedem ce urmeaza ... dupa radiografie ne va spune domnul doctor daca incepem kinetoterapia sau o pune iar in ghips..
Zilele trecute am facut curat la hainute sa scoatem garderoba de vara ... si surpriza.... Alexia a crescut chiar foarte muult si nu -i mai vine nimic :(
Am inceput sa luam hainute .. noi ... ca nu se mai poate.. :) Va aratam cateva pozute .. cu Ale dupa gips .
Inca o data multumiri tuturor care ne sustin si ne sprijina atat financiar cat si moral.
A inceput sa fie mai binisor nu mai plange asa rau cand o iau in brate sau cand schimbam pampersul..
Luni pe 14.06 mergem la control sa vedem ce urmeaza ... dupa radiografie ne va spune domnul doctor daca incepem kinetoterapia sau o pune iar in ghips..
Abonați-vă la:
Postări (Atom)