De cand am fost la medic si a spus ca are voie sa stea de-a busilea si in picioruse, nu mai sta o clipa...este atat de fericita si topaie... ma mai pune sa o pun in picioare *momentan o tinem foarte bine si nu o lasam pe ea sa se lase cu greutatea pana nu ajunge si la medicul fizioterapeut, sa vedem ce ne va spune)
Zilele trecute a vazut o fetita cu bicicleta si ne spune : "mami, tati, ati promis ca imi luati bicicleta, eu acum pot sa merg in picioare" ... ea zice deja ca merge in picioare, e foarte sigura pe ea si dornica de mai mult... mi se umple inima de bucurie, dar in acelasi timp de tristete ... deoarece stiu ca mai avem foarte mult de luptat.