Bine v-am regasit, am ajuns acasa ... in sfarsit...Unde e mai bine ca acasa? Sunte
m bine acum....Ne-am internat luni 22 februarie , dl doctor a programat operatia pentru marti 2 martie. Luni seara, 1 martie, au inceput emotiile pentru mine nu prea am dormit .. a fost greu .Marti ... dupa vizita .. Alexia incepuse sa ceara apa ... pe la 9.15 a venit asistenta sa o ia .... am zis ca mi se rupe inima in doua ... cand am auzit "Pintea hai"am pus-o pe brancard si am dus-o pana la usa salii de operatie .. ea incepuse sa tipe sa ma intrebe .."mamii ce -i ,maaaamii hai cu mine .. " ,i-am spus ca o astept ca ii schimba gipsul si o aduce inapoi.Au fost niste ore de calvar pentru mine,cum iesea cineva din sala tresaream ma gandeam ca o aduce pe ea... intrebam si eu .. pe cine iesea , zicea ca e bine .. mai dureaza .. dar parca prea mult mi s-au parut orele alea ... nu stiu au trecut extrem de greu .In jurul orei 13 a iesit din sala ,tremura (din cauza anesteziei) , am inceput sa plang cand am vazut-o, era destul de umflata la fata .. cand am inceput sa vorbesc cu ea a inceput sa planga.. usor si ma striga " mami... mamii...". Am avut "noroc"ca nu mergea liftul de langa sala de operatie si am mers un pic mai mult langa ea deoarece trebuia sa o duca la terapie intensiva,.. cand au urcat-o in lift a inceput sa planga si mai tare "mamii ce e? hai cu mine maaaaami ... "cu toate ca era adormita rau, stia ce se intampla si unde o duce (din experientele anterioare...).La ora 15 am mers la vizita la ea pana la ora 17 am putut sta cu ea .. cand am ajuns sus la ea dormea un pic ... si am pupat- o un pic .. si a deschis ochisorii.. si a pus un botic mic ,primul lucru m-a intrebat "mami ce face jocu meu ?"(un joc de care nu se desparte nici macar noaptea... )i-am spus sa stea linistita ca are mami grija de el , ea tot incepea sa planga ... i-am spus ca mami e cu ea si ma duc mai tarziu sa ii aduc jocul ea a zis nu mami il aduce toi numai sa nu plec de langa ea.Cerea apa intr-una nu avea voie decat buzele umezite un pic, ma mai intreba cand vine Toi cu apa ,cereale si lapte. .. a atipit ... dar tresarea si ma striga .. ii era frica ca plec de langa ea .. pe la 16.55 asistenta de la terapie a rugat la ora 17 sa iasa mamicile ,mi se sfasia inima ... cand stiam ca trebuie sa plec si sa o las acolo singura... Norocul meu .. ca adormise sa nu ma vada plecand .. si i-am dus si jocul ... ei..
Am asteptat ... dupa aia ... pana a doua zi dimineata cand eram pregatita sa urc la terapie sa intreb .. cand colo la 8 si cateva minute a adus-o in salon ... era ok ... a vrut apa primul lucru ... i-am dat a baut prea multa...si a varsat, destul de rau .. m-am speriat ce-i drept ca nu prea aveam cum sa o iau in brate avea si sonda urinara si tubul de dren... si ghipsul de data asta este pana la jumatatea spatelui, e foarte greu de luat in brate.In ziua in care a adus-o a facut febra 38.7 m-am speriat .. eu nestiind cum a fost in ianuarie cand a stat 2 zile in terapie si nici nu am vazut-o .
Joi la vizita dl doctor ne-a spus ca plecam acasa vineri .Prima reactie a Alexiei a fost "IUHUU pecam acatza mamiiii ,dam ghipsu jos",i-am explicat ca vom pleca acasa dar cu ghips cu tot ca trebuie sa se faca bine .Ea intelege saraca si se conformeaza... stie ca intr-o zi o sa mearga (cu nelipsita Happy afara ,si eu ii spun cand o sa mergi te trimit singura la piata ... ea zice mami si Happy ?O iei si o legi de gard... !Ea rade si zice nu mamiii merg cu tiinee).Ieri dupa amiaza a facut iar febra 38.5 cand am vazut ..am zis gata nu ne mai da drumul acasa.. ii trecea destul de repede in salon fiind foarte cald.I-am spus daca faci febra nu cred ca mai plecam acasa ...ea imi spunea" nu mami nu mai fac"Azi dimineata i-am luat temperatura 37.4 si ma intreba "am mamii ?teba"eu ii spun nu mami e ok... si ea "vezi mami ?am pomis!"
Azi dimineata la vizita medicul a spus ca plecam acasa, am asteptat iesirea din spital a venit matusa sa ne ia cu masina .. dar am stat cu ea in portbagaj fiind foarte mare , ghipsul ei fiind foarte mare si nu poate sta decat pe spate sau putin in brate.Am ajuns acasa ... suntem bine .. a vrut sa manance cartofi .. cu usturoi.
Pe 15 martie trebuie sa mergem la control .
Le multumim tuturor care ne-au sustinut si ne-au urmarit povestioarele.
of, bietul copilas, prin cate trebuie sa mai treaca, am plans citind ce ai scris :( Sarut-o si din partea mea,pui mic, pe o manuta cand e treaza,maine, si pe tine te imbratisez si sunt alaturi de tine
RăspundețiȘtergereDoamne prin cate trebuie sa treaca, of as vrea sa nu mai vad si sa nu mai aud asemenea povesti, copii trebuie sa aiba o copilarie fericita, sa nu vada spitalele....draga de ea....mii de pupici si sa va faceti bine cat mai repede
RăspundețiȘtergereAsa este a trecut prin multe ... dar Alexia este o fetita extrem de curajoasa,o vad pe ea ca vrea mai mult.Cu toate ca se chinuie dar nu avem incotro.Facem orice sa se faca bine .Va multumesc pentru tot,cu siguranta o pup :).Va pupam si noi sanatate MAXIMA!
RăspundețiȘtergereEste foarte greu pentru voi toti.Ce poate fi mai dureros decat sa privesti suferinta copilului tau si sa nu poti face nimic?
RăspundețiȘtergereDumnezeu sa va dea putere si Alexiei multa sanatate!
Este un copil minunat.Pupici si de la noi!
bine ati revenit ...pupici si curaj!
RăspundețiȘtergereMultumim mult adriana.Pupici.
RăspundețiȘtergereBuna, ma numesc Gabi si sunt si eu o mamica care atrecut pritr-o suferinta asenanatoare cu a ta.
RăspundețiȘtergereSunt cu tot sufetul alaturi de voi, mai ales ca inteleg perfect prin ce treci.
Si eu am o fetita de 3 ani si opt luni pe care am operat-o in octombrie anul trecut de luxatie de sold stang, iar acum in urma operatiei a ramas cu o deficienta la piciorul drept, acesta fiind acum in urma operatiei la celalalt picior mai scurt cu 2 cm.
Si noi speram sa se tremine cosmarul asta cat mai curand, dar stiu ca va mai trebui sa trecem prin alte operatii, deoarece la piciorul stang la care a fost operat in octombrie a trebuit sa-i puna si niste atele. Acum multumim lui dumnezec ca poate sa mearga in picioare, chiar daca inca schipooateaza si are pus un adaos la incaltamintea din partea dreapta ca sa fie cat de cat la nivel.
Lucru cel mai imbucurator este ca copii se adapteza repede noilor situatii si de multe ori fetita mea, care se numeste alexandra, a fost cea care mi-a dat taria de a indura mai usor acesta suferinta.
Ti-am scris aceste randuri in sperata ca lucrurile pentru voi sa evolueze numai in bine pentru voi cat mai curand, pentru ca e nedrept ca acesti copii sa fie supusi unor astfel de suferinte atat de devreme.
De aceea nu va pot ura decat multa sanatate si mai ales putere de a trece peste toate aceste suferinte
Ei ar trebui fie inconjurati numai de lucruri frumoase si sa aibe o copilarie cat mai frumoasa, fara a fi nevoiti sa treaca atat de curand prin astfel de traume.
Multumim din tot sufletul Gabi ,ai dreptate si noua ALexia ne-a dat putere si rabdare si curaj ea are tot curajul din lume pot sa spun.... am zis sa o vad mergand nu conteaza cum.... numai sa paseasca.
RăspundețiȘtergereSantate maxima tie si Alexandrei.Multi pupicei din partea noastra.